Omul ca materie de studiu. Științele umaniste se preocupă neîncetat de viața omului. Istoria îl plasează în spatiu și timp, psihologia descifrează misterele creierului, iar Biserica face legătura dintre om și Cer. Pentru că omul este de esență divină, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Omul, creator prin excelență
La randu-i, omul însuși este creator prin artă și prin muncă. Fară muncă, omul ar fi asemeni greierului din poveste rămas flămând după ce a cântat o vară întreagă. Lumea s-ar opri în loc, cu tehnologia ei cu tot.
Ființă neobosită, omul trebăluiește din zori și până seara pentru a culege roadele muncii sale. O dată atins țelul propus, ridică ștacheta aspirând la o treaptă și mai înaltă.
Să fii perfecționist în domeniul ales este lăudabil atâta timp cât nu devine obsesie. Dar nu este bine să râvnești la valori materiale sau la avuția aproapelui. Măcinat de invidie și lăcomie, în loc să urci spre cer, vei cobori în neant. Este alegerea fiecăruia pentru că dispunem de liberul arbitru. Și ne folosim de acest dar dumnezeiesc după bunul plac.
Cine țintește nemurirea, încearcă să lase ceva în urmă. Și o face, apelând la arta creației. Ea este singura care va dăinui, așa cum opera lui Mozart vibrează și azi în inimile iubitorilor de muzică clasică.
Compune muzică, poezie și alte opere de valoare, dar în viața cotidiană încearcă să te mulțumești cu strictul necesar. Este suficient să te bucuri de darul vieții și de sănătate. Banii și casele sunt supuse nimicniciei, schimbărilor economice și politice.
Înainte de a-ți folosi talentul în beneficiul științei sau al artei prin creație, amintese-ți totuși să fii om. Până mai ieri o bătrânică ninsă de ani îmi spunea oftând o propoziție. Acum ea a urcat la Cer, dar vorbele ei mi-au rămas vii în minte: a fi OM e lucru mare.
Ce înseamnă să fii om?
Un om dăruiește fără a aștepta răsplată. Cel care oferă doar pentru a fi recompensat nu face o faptă bună, ci intenția sa este un schimb de mărfuri.
Un om are suflet bun, este milostiv, iertător și iubitor. Altfel tot ce lasă lumii după trecerea să în alta formă de viață pălește ca valoare. Nu moștenirea materială contează, ci testamentul spiritual. Așa cum părintele Argatu sau Arsenie Boca au lăsat întregii națiuni odată ce și-au luat rămas bun de la aceasta lume trecătoare.
Arta de a fi om înseamnă să iubești și să fii generos, să întinzi o mană de ajutor atunci când ai ocazia să faci o faptă bună, să apleci capul și să ceri iertare când greșești și să fii modest la vorbă și la port.
Vă recunoașteți printre aceste calități? Dacă nu, analizați-vă sinele și încercați să faceți o schimbare. Și asta cât mai repede pentru că timpul nu cruță pe nimeni.
