Încă de la Botez, cu pruncul în brațe, la îndemnul preotului, nașii trebuie să citească sau să rostească Crezul. Acesta este un simbol al creștinismului. Cu siguranță nu toți îl știu, dar cu un minim de voință se poate învăța. Eu am avut ocazia să învăț Crezul în școală, datorită dirigintei care ne îndemna să rostim în fiecare săptămână din cartea de rugăciuni Crezul. Voi aveți ocazia să îl citiți chiar de pe acest site, la categoria Rugăciuni dar s-o faceți cu evlavie, așa cum se cuvine.
Originea Crezului
La origine Crezul a fost un text formulat de către Sfinții Părinți în secolul al IV-lea D.H. cu scopul de a transmite prin viu grai învățătura creștină.
Crezul sau simbolul credinței este cel mai sugestiv mod de exprimare a credinței în Biserica ortodoxă și în Sfânta Treime. Un creștin nu poate participa efectiv la Sfânta Liturghie fară să rostească cu iubire și încredere acest act de recunoaștere a credinței în Dumnezeu și în lucrarea Să desăvârșită. Astfel creștinul ortodox își mărturisește credința în Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl și Iisus Hristos, Fiul născut din Fecioara Măria, nu făcut asemeni muritorilor de rând. Încă din introducerea rugăciunii vedem că Mântuitorul a existat mereu, adică “mai înainte de toți vecii”. Tot aici vedem și când s-a întrupat: în zilele lui Pilat din Pont.
Apoi Crezul amintește pe scurt jertfa lui Iisus, învierea Sa după trei zile și urcarea la Ceruri. Acolo împreună cu Tatăl veghează asupra lumii. Însă în viitor, în timpul înfricoșătoarei Apocalipse, Mântuitorul va coborî din nou pe pământ, de data aceasta în calitate de judecător. Atunci vii și morții vor da socoteala pentru faptele lor. Tot din Crez mai vedem că împărăția lui Dumnezeu este eternă pentru că aceasta “nu va avea sfârșit.”
Raportul om-Dumnezeu
Noi credem într-un Dumnezeu unic, ce l-a trimis în lume pe Fiul Lui preaiubit pentru a ne mântui. Aceeași entitate unică și veșnică a creat Cerul, necunoscut nouă, muritorilor, dar și Pământul, de aceea în rugăciune este precizată o lume văzută (Pământul) și una nevăzută (Cerul). Oamenii, fară să aibă contact direct cu Dumnezeu sau cu lumea nevăzută au deplina încredere în Creator.
Tot ce întreprindem în aceasta viață, toate speranțele și rugile noastre se înalță la Ceruri, locul de unde Tatăl guvernează întreaga suflare. Trebuie să conștientizăm că Dumnezeu ființează în trei ipostaze. Tocmai de aceea când facem semnul crucii spunem: în numele Tatălui, al Fiului și al Sfanțului Duh, Amin.
Tatăl este un părinte ceresc, plin de grijă pentru fiecare fiu și fiică în parte
Nu este un tiran, dar ne temem de El într-o oarecare măsură. Și tot El ne dojenește când greșim. Trebuie să înțelegem că o face pentru noi și prin fiecare mustrare ne transmite să schimbăm ce este greșit în atitudinea noastră. Din dragostea Lui imensă pentru oameni, l-a trimis pe Pământ pe Iisus Hristos, unicul Său Fiu. Și dacă Tatăl ne-a creat pe noi toți care ființam în lume, înseamnă că indiferent de rasă și religie cu toții suntem frați.
Universul, văzut ca tot unitar
Universul văzut (pământul) și lumea nevăzută (Cerul) au fost create prin iubire (Tatăl), înțelepciune (Fiul) și putere (Duhul Sfânt). Aceste două lumi care alcătuiesc spațiul cosmic formează împreună o unitate. Iar noi oamenii suntem datori să credem atât în ceea ce ne este dat să cunoaștem, cât și în ce nu putem vedea decât cu ochii minții.
Asta înseamnă de fapt credință și semnificația Crezului. Și ca să fiți convinși de existența lumii nevăzute, gândiți-vă că și omul are de fapt o parte nevăzută: sufletul existent în trup. De aici rezultă că suntem ființe complexe înzestrate cu rațiune, sentimente și liber arbitru.